Viaţă sau existenţă

Eşti viu.

             Trăieşti.
                         Dar cum ştii că trăieşti ?
                                                                Ce faci pentru a te simţi viu ?


      Când mă refer la o activitate care să te facă să te simţi viu nu mă refer la activităţi extreme care să-ţi pompeze adrenalină în organism, ci la acele lucruri care te fac să simţi că este bine să fii în viaţă.
      Există sau au existat astfel de momente în viaţa ta ? Sau acum conştientizezi că ai trăit până acum doar o rutină (şcoală, liceu, serviciu etc) iar în restul timpului alte activităţi care până la urmă au devenit şi ele o rutină ? Dacă stai acum 10 secunde şi priveşti în urmă probabil vei găsi numai amintiri.
      Poate că la un moment dat îţi vei da seama că viaţa înseamnă mai mult decât lucrurile materiale pe care ne bazăm, iar aici mă refer şi la casa în care locuieşti, la mâncarea pe care o manaci, inclusiv hainele pe care le porţi.
      Viaţa este un termen efemer care descrie un fenomen -dacă putem considera viaţa un fenomen - foarte complex, iar cel mai important lucru pe care îl putem şi ar trebui să îl facem este să conştientizăm că trăim.
      După aceea putem să luăm decizii privind rutina în care inevitabil ne aflăm cu toţi.

Un filosof trist

               Ce pot eu să zic de perpetuă mişcare a unui filosof trist. Căci asta sunt, sau mai bine zis eram. Citesc ,,frânturi de gânduri” ale celor ce se dau filosofi, care încearcă să înţeleagă sensul vieţii, care sunt apăsaţi de trista agasare a unei lumi pierdute.
               Apoi îi văd cu prietenii râzând, îi văd în nenumărate proiecte şi activităţi care necesită o comunicare greoaie cu fiinţe superficiale (eu nu pot face asta) , îi văd cu iubita ţinându-se de mână.
               Dar ei sunt trişti, sunt pierduţi, se gândesc la ce rost are viaţa lor. Sunt ironic. Evident că astfel de creaturi ipocrite îmi stârnesc silă. Cum pot ei să vorbească despre filosofia in esse ca şi cum ar vorbi despre filosofia dicitur.
                Termeni abstracţi pentru majoritatea căci toţi se dau filosofi când sunt singuri şi se plictisesc numai din dorinţa de a părea speciali.
                Nu spun că trebuie să ai un master în filosofie pentru a fi filosof, dar trebuie să facem o distincţie între a fi melancolic şi a fi filosof. Se pare că în ziua de azi e la modă să încerci să fii diferit prin filosofie.
                 Dar oare câţi sunt originali şi câţi sunt copii ?

Viaţa sub o alta formã

Eşti viu.
              Trãieşti.
                            Dar cum ştii cã trãieşti ?
                                                                    Ce faci pentru a te simţi viu ?
 
     Când mã refer la o activitate care sã te facã sã te simţi viu nu mã refer la activitãţi extreme care sã-ţi pompeze adrenalinã în organism,ci la acele lucruri care iţi oferã o stare de plãcere,de mulţumire,acele momente plãcute care te fac sã simţi cã este bine sã fii în viaţã. Existã sau au existat astfel de momente în viaţa ta,sau acum conştientizezi cã ai trãit pânã acum doar o rutinã -şcoalã,liceu,serviciu etc - iar în restul timpului alte activitãţi care pânã la urma au devenit şi ele o rutina.Deci dacã stai acum 10 secunde si priveşti în urmã vei gãsi numai amintiri.
     Poate cã la un moment dat îţi vei da seama cã viaţa înseamnã mai mult decât lucrurile materiale pe care ne bazãm,iar aici mã refer şi la casa în care locuieşti,la mâncare ,la apã pânã şi la hainele pe care le porţi.Viaţa este un termen efemer care descrie un fenomen -dacã putem considera viaţa un fenomen - foarte complex, iar cel mai important lucru pe care îl putem şi ar trebui sã îl facem este sã conştientizãm cã trãim.Dupã aceea putem sã luãm decizii privind rutina în care inevitabil ne aflãm cu toţi.

Trăim sau existăm ?

Noi trăim sau existăm ?

     Cum ne dăm seama că suntem in viată,Durerea  sau  Plăcerea ?
     Se spune că există o linie fină între durere si plăcere,dar oare cum ne dăm seama pe care din ele o simţim ? Noi numim existenţa noastră şi timpul petrecut în această lume viaţă,dar viaţa este acelaşi lucru cu existenţa noastră în acestă lume ?
     Gândindu-mă la trecutul meu îmi amintesc în special momentele dureroase si mai puţin cele plăcute.Asta deoarece momentele de plăcere sunt scurte iar cele dureroase par a fi eterne.
     Momentele plăcute pe care le-am trăit sau le trăim au darul de a ne ,,amorţi",izolându-ne  de realitate,ca apoi să ne întrebăm dacă chiar se întâmplă cu adevărat.Sigur aţi păţit ca un lucru sau un moment plăcut să fie prea bun ca să fie adevărat.
     De ce nu se întâmpla acelaşi lucru şi cu durerea ? Dar poate că se întâmplă.Când totul se destramă în jurul nostru,când toate problemele se ţin scai de noi,există o secundă în care ne întrebăm,oare chiar e posibil să mi se întâmple toate astea,oare chiar se întâmplă cu adevărat ? Doar o secundă,atâta ne întrebăm,apoi luăm viaţa în dinţi şi mergem mai departe răbdând şi sperând în acelaşi timp la ceva mai bun.
     În concluzie eu cred că durerea ne face să ne simţim în viaţă,deoarece pe o parte este provocarea continuă la care te supune durerea,iar pe de altă parte este lipsa acelui moment de ,,amorţeală" pe care ţi-l oferă plăcerea.
     Cu toate astea mai avem câteodată senzaţia vagă de oscilaţie.Oscilaţie între existenţă şi viaţă.Această oscilaţie este momentul în care te întrebi:ce fac cu viaţa mea ? Merg la şcoală/servici,am o viaţă mediocră,fac aceleaşi lucru în fiecare zi,oare a trăi nu înseamnă mai mult ? Ei bine acel mai mult este întrebarea,iar întrebarea este:

                                           

    Cu toţii existăm,dar oare cu toţii trăim ?